Folosirea irigației și îngrășămintelor în legumicultura și pomicultura intensivă și de calitate se răspândește din ce în ce mai mult în ultimii ani. Atât calitatea, aspectul estetic a recoltei cât și durata de viață a sistemului de irigații sunt influențate în mod egal de calitatea apei folosite pentru irigații.
Vă oferim
soluții industriale de înaltă calitate
cheltuieli de funcționare reduse
deferizare
îndepărtarea borului
eliminarea arsenicului
demineralizare prin osmoză inversă
la cerere, sistem de tratare a apei containerizat
Cu tehnologia osmozei inverse pot fi îndepărtați din apa pentru irigații sigur și eficient poluanții nedoriți (calciul, magneziul, sodiul, clorul).
Efectele negative de așteptat ale sărurilor minerale din apa pentru irigații asupra plantelor (ppm):
Caracteristica
Efectele negative de așteptat
nu sunt
mici
medii
mari
grave
hidrogen carbonat
122
123-183
184-244
245-366
366
clor, pe frunze
108
clor, pe rădăcină
144
145-216
217-360
360
sodiu, pe frunze
69
sodiu, pe rădăcină
69
70-207
207
bor
0,3
0,31-0,5
0,51-1,0
1,1-2,0
3
conductivitate electrică mS/cm
0,2
0,21-0,7
0,71-2
2-3
3
Calciul și magneziul: Plantele suportă concentrația mare de Ca și Mg, dar apa dură (nko>16) stropită pe frunze și pe fructe formează pete albe, iar depunându-se în sistemul de irigații astupă elementele pentru picurare și duzele capetelor de stropit.
Sodiul: Dacă sodiul nu depășește cantitatea de 3 mEq/l (69 ppm), irigația prin stropire nu deteriorează plantele. La depășirea acestei cantități, absorbția lui prin frunze poate provoca arsura acestora. Sodiul poate provoaca compactarea și așa numita sodizare a solului, (apariția solonețurilor) ducând la otrăvirea acestuia toxicații. Rata de adsorbție SAR (Sodium Adsorption Ratio) trebuie să fie mai mic de 3.
Clorul: Cantitatea mai mică de 3 mEq/l (108 ppm) nu provoacă arsura frunzelor. Cantitatea mai mică de 4 mEq/l (144 ppm ) nu deteriorizează rădăcinile(irigația prin picurare).
Cantitatea de fier și mangan este o problemă importantă. Aceste elemente având valențe variabile, în mediu oxidant se oxidează în continuare .Datorită acestei oxidări își schimbă proprietățile, scade drastic dizolvabilitatea lor, și în elementele de picurare se depun ca precipitat nedizolvabil. Prezența acestor elemente colorează apa de irigație, implicit plantele și solul în culoare galben-maroniu.
Folosirea irigației și îngrășămintelor în legumicultura și pomicultura intensivă și de calitate se răspândește din ce în ce mai mult în ultimii ani. Atât calitatea, aspectul estetic a recoltei cât și durata de viață a sistemului de irigații sunt influențate în mod egal de calitatea apei folosite pentru irigații.
Vă oferim
Cu tehnologia osmozei inverse pot fi îndepărtați din apa pentru irigații sigur și eficient poluanții nedoriți (calciul, magneziul, sodiul, clorul).
Efectele negative de așteptat ale sărurilor minerale din apa pentru irigații asupra plantelor (ppm):
Caracteristica
Efectele negative de așteptat
nu sunt
mici
medii
mari
grave
hidrogen carbonat
122
123-183
184-244
245-366
366
clor, pe frunze
108
clor, pe rădăcină
144
145-216
217-360
360
sodiu, pe frunze
69
sodiu, pe rădăcină
69
70-207
207
bor
0,3
0,31-0,5
0,51-1,0
1,1-2,0
3
conductivitate electrică mS/cm
0,2
0,21-0,7
0,71-2
2-3
3
Calciul și magneziul: Plantele suportă concentrația mare de Ca și Mg, dar apa dură (nko>16) stropită pe frunze și pe fructe formează pete albe, iar depunându-se în sistemul de irigații astupă elementele pentru picurare și duzele capetelor de stropit.
Sodiul: Dacă sodiul nu depășește cantitatea de 3 mEq/l (69 ppm), irigația prin stropire nu deteriorează plantele. La depășirea acestei cantități, absorbția lui prin frunze poate provoca arsura acestora. Sodiul poate provoaca compactarea și așa numita sodizare a solului, (apariția solonețurilor) ducând la otrăvirea acestuia toxicații. Rata de adsorbție SAR (Sodium Adsorption Ratio) trebuie să fie mai mic de 3.
Clorul: Cantitatea mai mică de 3 mEq/l (108 ppm) nu provoacă arsura frunzelor. Cantitatea mai mică de 4 mEq/l (144 ppm ) nu deteriorizează rădăcinile(irigația prin picurare).
Cantitatea de fier și mangan este o problemă importantă. Aceste elemente având valențe variabile, în mediu oxidant se oxidează în continuare .Datorită acestei oxidări își schimbă proprietățile, scade drastic dizolvabilitatea lor, și în elementele de picurare se depun ca precipitat nedizolvabil. Prezența acestor elemente colorează apa de irigație, implicit plantele și solul în culoare galben-maroniu.